Guvernul german ia în considerare o majorare semnificativă a taxelor pe tutun, care ar putea duce la creșterea prețului mediu al unui pachet de țigări la 11,80 € până în 2030. Deși este prezentată drept o măsură de sănătate publică, politica a scos la iveală o contradicție fiscală: ministrul Finanțelor, Lars Klingbeil, pare să folosească veniturile din tutun pentru a acoperi deficitele bugetare, mai degrabă decât pentru a finanța prevenirea dependenței.
Fumatul afectează puternic Germania. Conform Atlasului Tutunului 2025, costurile directe și indirecte ale fumatului – inclusiv cheltuielile cu sănătatea, productivitatea pierdută și daunele provocate de fumul de țigară – totalizează 97,2 miliarde € anual. În schimb, veniturile din taxele pe tutun au adus doar 15,6 miliarde € în 2024, ceea ce înseamnă că fumătorii costă statul mult mai mult decât contribuie.
Chiar dacă prețurile mai mari îi descurajează pe tineri să fumeze și îi obligă pe utilizatorii rămași să acopere o parte mai mare din costurile lor sociale, strategia actuală evidențiază un paradox structural. Un guvern nu poate, logic, să previzioneze creșterea veniturilor din taxe, urmărind în același timp eliminarea comportamentului care generează acele taxe. O reușită reală în politica de sănătate ar duce la mai puțini fumători, reducând astfel baza de impozitare în timp.
În plus, concentrarea guvernului pe majorări de preț ignoră alte domenii critice de prevenire a nicotinei. Vape-urile disposable rămân extrem de populare în rândul tinerilor, funcționând ca un punct de intrare ușor către dependența de nicotină. În pofida discuțiilor de lungă durată privind interdicțiile la arome și regulile mai stricte de marketing, acțiunile la nivel federal pentru aceste produse sunt blocate, evidențiind o lipsă de voință politică dincolo de taxare.
