Noua Zeelandă a reușit să reducă de cinci ori rata fumatului zilnic într-o perioadă scurtă. Robert Beaglehole și Ruth Bonita, doi foști directori ai Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), susțin că creșterea rapidă a vapingului este principalul factor din spatele acestui succes major în sănătatea publică.
Eforturile de control al tutunului din țară au început în mod serios odată cu Legea privind mediile fără fum din 1990, urmată de linii naționale de încetare a fumatului, terapii de substituție cu nicotină subvenționate și ratificarea Convenției-cadru a OMS privind controlul tutunului (FCTC) în 2004. În pofida majorărilor agresive de taxe și a ambalajelor simple introduse după adoptarea țintei „Smokefree 2025” în 2011, progresul a rămas lent. Până în 2016, 15% din populația generală și 36% dintre maori încă fumau zilnic.
Punctul de cotitură a avut loc între 2018 și 2019. O decizie judecătorească a clarificat că interdicția Noii Zeelande privind tutunul oral nu se aplică produselor de vaping, determinând Ministerul Sănătății să recunoască oficial țigările electronice ca o alternativă mai puțin dăunătoare decât fumatul.
După această schimbare de politică, scăderea numărului de fumători s-a accelerat de la 3,5% anual la 17,9% pe an. În rândul populației de maori, rata anuală a scăderii a urcat la 13,3%. În paralel, rata de vaping a crescut de la sub 1% în 2015 la aproximativ 12% până în 2025.
Deși aceste tendințe nu demonstrează o cauzalitate directă, Beaglehole și Bonita subliniază potrivirea strânsă în timp dintre creșterea vapingului și scăderea fumatului. Ei susțin că, deși politici tradiționale precum taxele mari sunt utile, nu sunt suficiente de unele singure. Este necesar accesul reglementat la produse cu nicotină necombustibilă pentru a proteja persoanele cele mai afectate de prejudiciile asociate tutunului.
